Abonează-te la newsletter

Abonează-te la newsletter și îți garantăm doza periodică de artă.

The S*&t is bananas

Primul lucru despre care o să vă întrebați când dați peste acest articol este de ce acest titlu. E un titlu care mi-a venit în minte tot gândindu-mă la celebra lucrare „Comedian” a lui Maurizio Catellan, de la care am pornit articolul de astăzi. Iar fraza este un vers dintr-o melodie cântată de Gwen Stefani, fosta solistă No Doubt.

Acestea fiind spuse, trecem la întrebarea cu numărul doi: este lucrarea lui Catellan o porcărie? Pe internet au apărut nenumărate articole și postări dedicate acestei banane, ba chiar unii au știut să o folosească în campanii de promovare (asta înseamnă să ai spirit creativ și să știi să profiți de moment).

Și chiar dacă părerile sunt împărțite, eu o să zic că nu, lucrarea lui Catellan nu mi se pare o porcărie. Dar nu am scris acest articol ca să vă conving și pe voi de același lucru, ci pentru că în toate postările am găsit un ton agresiv și justificat atât de subiectiv încât mi-a dat sentimentul că cei care comentează vor să impună o părere, fără să ne lase pe fiecare dintre noi să judecăm.

Am zis și repet: arta e subiectivă și e firesc să fie așa. Prin urmare e mai puțin relevant că unii oameni ne spun că e arta doar fiindcă așa a zis un critic sau un artist. Ce e cu adevărat important însă este să privim contextul general și să înțelegem puțin de ce această banană lipită cu scotch a creat o întreagă isterie.

Atunci când decizi să expui la Miami Fair o lucrare ca cea despre care vorbim, cu siguranță că procesul nu e unul impulsiv. Lucrarea lui Catellan a venit printr-o galerie, iar galeriile plătesc bani buni la târguri pentru a-și putea expune artiștii. Un stand costă de obicei mai mult decât ne putem imagina, așa că în acest context, nu cred că cineva se hotărăște de pe o zi pe alta să expună o banană.

Poate o să spuneți că arta contemporană e tot mai ridicolă și falsă, și în multe cazuri chiar așa e. Artiștii apar ca ciupercile după ploaie și chiar și cel mai banal pix poate fi denumit artă dacă plătești bine pe cine trebuie sau dacă cunoști oamenii potriviți.

Cu toate astea, azi mai mult ca niciodată artiștii nu mai vând doar opera, ci ideea, și o fac într-o modalitate prin care să ne fie tuturor la îndemână. Ceea ce noi luăm în derâdere e de fapt un mijloc prin care artistul vrea să ne atragă spre el și spre dilemele sociale cu care se confruntă.

Atunci când mergem într-un muzeu de artă clasică, pierdem mare parte din mesajul și ideea pe care arta respectivă ne-o transmite. Asta pentru că nu mai suntem într-o epocă în care fiecare dintre noi să cunoască atât de amănunțit filosofie și istorie, simbolistică și mitologie. Astăzi avem Wikipedia și aflăm într-o secundă tot ce ne interesează, dar e ceva superficial fiindcă fără o imagine de ansamblu e cam dificil să pătrunzi într-o operă care a fost creată având la bază o societate complet diferită de ceea ce trăim astăzi.

Pentru ca o lucrare să treacă de nivelul de meșteșug trebuie să cuprindă în ea o imagine simbolică a societății în care a fost creată, înțelesuri ascunse și idei care nu ne sunt la îndemână și care ne obligă să ne împingem imaginația către noi tărâmuri.

Circulă de ceva ani pe internet un text în care un client discută cu un freelancer creativ. Cel dintâi spune: Dacă ție ți-a luat 5 minute să vii cu ideea asta, eu de ce să-ți plătesc atât de mult? Iar cel de-al doilea răspunde: Pentru că ideea aceasta curprinde în ea ani și ani de muncă, studiu și experiență.

Dacă Catellan și-ar fi transpus ideea într-o lucrare care să imite, să zicem, Capela Sixtină, un reper în istoria artei, credeți că am fi avut aceeași reacție? Cel mai probabil nici nu ar fi fost expus, fiindcă societatea s-a schimbat. Noi, oamenii, ne-am schimbat, accesul la cultură e diferit. Timp de secole, oamenii care aveau acces la artă și cultură erau cei aleși, cei care proveneau dintr-un anumit mediu. Astăzi e mult mai simplu să cumperi un album de artă sau să mergi la un muzeu.

Cu toate astea, prăpastia dintre societate și artă tinde să crească în următorul deceniu, dacă perspectiva asupra lucrărilor de tip banană nu se schimbă. Deși consider că artele plastice sunt cele care în final vor rămâne în istorie, lucrările conceptuale au rolul lor și pavează drumul către viitor, făcându-ne pe fiecare dintre noi să ne punem întrebări cu privire la propria noastră existență.

Un alt mesaj al lucrării ține exact de această lume care din afară pare misterioasă și complexă – lumea, sau mai bine zis piața artei contemporane. Un loc în care se dansează frenetic și fără noimă, un loc în care aruncăm conținut peste conținut, pentru că, nu-i așa, și arta se adaptează societății care înoată în deșeuri fizice, dar și digitale (e suficient să iei drept exemplu campaniile de SEO și ce presupun ele). Dintr-o lume a imaginației, a fantasticului și a evadării către o lume interioară complexă, și lumea artei a devenit tot mai mult axată pe exterior. Pe superficial.

Și dacă despre context am vorbit, hai să ne punem și întrebări.

Oare e această banană doar o banană lipită cu scotch?

Ascunde ea o idee despre o lume care pare inaccesibilă?

Este o satiră la adresa unui domeniu care devine tot mai comercial?

Post Author
Silvana Dulamă-Popa

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *