Abonează-te la newsletter

Abonează-te la newsletter și îți garantăm doza periodică de artă.

Rock Drill

Jacob Epstein

Întotdeauna pulsul societății a fost dat de artă și de mișcările artistice care apar, în funcție de situația socială, economică sau politică. La început de secol XX, înainte de Primul Război Mondial, lumea artei căuta să transpună pe pânză invențiile industriale care anunțau acest secol ca fiind unul în care omul își depășește condiția de până atunci, un secol al vitezei și al viitorului, un secol al mașinăriilor. Mișcări precum futurismul au reușit să surprindă efervescenta lume care se contura.

Probabil cel mai bine am putea caracteriza începutul secolului XX ca o societate anti-Renascentistă, având în vedere că accentul se mută pe noile puteri ale industriei și tehnologiei. Este o mutare a atenției spre exterior și spre puterea pe care omul o primește prin prisma acestor mașinării mai degrabă decât dezvoltarea unei puteri interioare.

Rock Drill (1913) de Jacob Epstein (versiune originală)

Însă cu toate manifestele dedicate viitorului și mașinăriilor, există o sculptură care surprinde cel mai bine cauza și efectul acestei noi mișcări sociale – „Mașina de găurit pietre” (Rock Drill) a lui Jacob Epstein.

Jacob Epstein s-a născut în America, dar atracția față de Europa, care era la acea vreme un pol al artei, l-au făcut să se mute pe continent în 1902. Aici a și rămas pentru tot restul vieții, obținând în 1911 cetățenia britanică. La momentul la care a creat Rock Drill, adică anul 1913, Epstein se afla în Londra și avea tangențe cu o mișcare artistică denumită Vorticism – o reacție la cubism și futurism, două mișcări care luaseră cu asalt lumea artei de la început de secol și care deveniseră instrument internațional de măsură.

Sculptura originală înfățișează un bărbat înalt de 2 metri deasupra unei mașinării de găurit. Este una dintre primele exemple de artă ready-made, pentru că mașina de găurit era reală. Bărbatul tronează și supune această mașinărie puternică, care stă sprijinită pe un trepied. Deși ea este centrul atenției și al energiei, puterea o are bărbatul cu față de călugărință, insecta care își mănâncă masculul după împerechere. Îndreptarea mașinii spre sol are dublu înțeles – cel clar, legat de modalitatea de utilizare a mașinii, dar și o metaforă a erotismului și a puterii, omul fiind declarat învingător pentru creația sa. Capul de oțel al mașinii urmează să se înfigă în Pământul-Mamă și tot ce ține de natură este pierdut în fața mașinăriei.

Torso (1916) de Jacob Epstein

Ceea ce nu au prevăzut artiștii fascinați de mașinării a fost impactul acestora nu doar asupra Pâmântului-Mamă, ci și asupra omului, el fiind parte din natură. După Primul Război Mondial, Jacob Epstein a înțeles că, în fața mașinăriilor pe care le-a creat, omul devine o umbră melancolică și ciopârțită, amputată și confuză în fața haosului sângeros. Sculptura inițială, Rock Drill, este dezmembrată și sculptorul păstrează din ea doar o parte de corp – îi amputează o mână, picioarele, îi ia mașina.

Din războinicul invincibil a rămas un „Torso” (1916) cu privire confuză și pierdută, care reflectă consecințele sfâșietoare ale uniunii dintre om și mașină.

Sculptura „Rock Drill” a fost reconstruită de Ken Cook și Ann Christoper în 1974 și poate fi văzută la Birmingham Museum.
Post Author
Silvana Dulamă-Popa

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *