Abonează-te la newsletter

Abonează-te la newsletter și îți garantăm doza periodică de artă.

Punctul pe i sau Banksy la Veneția

Există unele lucrări de artă care, fără să vrei, îți clarifică întrebări de genul: ce ar trebui arta să transmită și de ce unele lucrări sunt sau nu artă.

O astfel de lucrare este ultima apariție a lui Banksy, la Bienala de la Veneția. N-a fost invitat niciodată la unul dintre cele mai mari evenimente din lumea artei, spune el, dar a știut să-și facă loc acolo unde contează mai mult: pe străzile Veneției, în mijlocul oamenilor și al problemelor reale.

Dacă ați ajuns vreodată pe la Veneția și ați nimerit ca un vas de croazieră din cele prezentate aici să treacă pe acolo, veți știi ca sentimentul este copleșitor. E un film SF, ceva ce nu poți cuprinde cu privirea, o sfâşiere a Veneției, aduce cu o scenă cataclismică din filmele americane.
Prin fragmentarea acestei imagini, lucrarea lui Banksy ne demonstrează încă o dată că arta e făcută să pună punctul pe i, să dezgroape emoții și să genereze discuții despre problemele existente, mai ales într-un oraș ca Veneția și într-o perioadă importantă.
Abordarea subiectului merge pe o variantă clasică, care scoate în evidență istoria orașului. Contrastul major dintre gondolieri, clădirile istorice și vasul gigant care îi înnegrește orizontul ne dau de înțeles că nu istoria poate să țină în viață un oraș care se prăbușește încet încet, ci prezentul. Sau poate că Banksy a vrut să sublinieze tocmai că locul unui vas de croazieră nu este în mijlocul istoriei, pentru că arată ca nuca în perete, asta ca să folosim o expresie românească cunoscută. Înțelesurile merg mai departe de antiteza aceasta vizuală, către principii și priorități. Este etic să lăsăm să moară un oraș care reprezintă un reper arhitectural al istoriei umane, o cetate care adăpostește în ea arta de secole întregi, care inspiră și care găzduiește? Și cu ce preț? Veneția se bate la picior, nu se pozează dintr-un vas de croazieră, al cărui alb strălucitor orbește pe oricine îi aruncă o privire.
Cromatic vorbind, artistul respectă nuanțele Veneției și o redă așa cum sigur a gustat-o orice turist care va înțelege și lucrarea de față, dincolo de simpla „extravaganță” al lui Banksy.
E dificil, poate chiar imposibil să redai atât de subtil același sentiment uman cu care să rezoneze o mulțime de oameni. Și e și mai dificil când sentimentul e de fapt un cumul de emoții și trăiri care țin de o problemă socială care ar trebui să ne privească cel puțin pe toți cei implicați direct (turiști, oameni din domenii precum artă, arhitectură, turism etc.). Așa că lucrarea de față este, dincolo de un manifest gălăgios pentru Veneția, o definiție subtilă a artei: o realitate pe care am gustat-o, dar pe care n-am reușit să ne-o identificăm corect decât când un artist ne-a pus în față aceeași trăire, reprezentată atât de clar. O bucățică de dezvoltare personală combinată cu lupta pentru o societate civilizată.
Post Author
Silvana Dulamă-Popa

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *