Abonează-te la newsletter

Abonează-te la newsletter și îți garantăm doza periodică de artă.

Luminile și Patrimoniul

Patrimoniul cultural este, cel puțin în raport cu designul contemporan, foarte ofertant din punct de vedere arhitectural, dacă privim din perspectiva iluminatului. Pereții asimetrici, neliniari, detaliile, coloritul sunt aspecte care pot comunica foarte bine cu lumina. El este precum un bătrân înțelept în fața căruia îți scoți pălăria. Bătrânul a fost şi el tânăr, puternic, frumos, dar şi criticat, nebăgat în seamă şi neapreciat. Acum ne aplecăm în fața bătrânilor, dar nu îi îngrijim aşa cum ar trebui.

Iluminatul arhitectural este o haină. Pe timp de zi, privind din punct de vedere al luminii artificiale, tot oraşul doarme într-o cămașă transparentă, care dacă nu este îngrijită, se tot rupe. Pe la asfințit, când soarele este jos și observăm cel mai frumos auriu, se întâmplă ora de aur în fotografie. Acum arhitectura se trezește și lumina începe să îi țină de frig.

 

 

Fără să vorbim despre poluarea luminoasă ca rezultat al unui iluminat artificial urban defectuos, pot afirma că lighting designul unei clădiri de patrimoniu necesită o atenție mai mare. Și nefiind sub nici o formă de acord cu normele celor care spun că din respect pentru arhitectura veche, ar trebui să folosim doar alb, mi-e frică de ziua în care va veni un futurist și va decide că Palatului Parlamentului i-ar sta bine în verde.

În cazul clădirilor părăsite, un iluminat temporar trebuie să dea speranță, să amintească tuturor că înăuntru ei a fost ceva și mai poate fi. Și mai ales, să fie o practică mai des întâlnită, pentru a putea păstra amintirea vie a acestor locuri. Astfel, lumina poate acționa ca o pictură în acest caz, având frâu liber pentru culoare, nuanță, ipostază.

 

 

Lumina comunică, subliminal sau nu, istoria clădirii. Luând un exemplu local, actualul Cazinou din Constanța a funcționat și ca spital militar, teatru, restaurant, cinematograf. Un iluminat temporar are libertatea de a arăta toate aceste lucruri, iar unul permanent ar putea sugera câte un element din fiecare.

Cel mai important este să existe inițiative în direcția evidențierii patrimoniului, iar ele să fie făcute în funcție de nevoile fiecărui spațiu. Iluminatul permanent trebuie să țină cont de mulți factori, de la modul în care luminile sunt prinse pe pereții clădirii, la nuanțe și temperaturi de culoare, istorie, poluare luminoasă, dar mai ales, master planul zonei sau al orașului. În general, cantitatea de lumină trebuie scăzută, iar calitatea ei și a procesului creativ crescute. Trebuie să fim conștienți de faptul că lumina artificială nu există ca să imite ziua. Noaptea are povestea ei, de care ar fi păcat să nu ținem cont. Numai întunericul ne permite să decidem ce evidențiem, ce lăsăm în umbră, ce va fi în siluetă.

 

 

Designul de lumină pune în evidență istoria, identitatea culturală și aspectul vizual al patrimoniului. Poate fi un impuls pentru atragerea turiștilor și pentru a le insufla dorința de istorie.
Și ca să putem privi ceva concret, uitați un studiu de caz al unui proiect din Franța, realizat de lighting designerul Frank Franjou :

 

 

credit foto Herculane Project, Pixabay
Post Author
Alin Popa

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *