Abonează-te la newsletter

Abonează-te la newsletter și îți garantăm doza periodică de artă.

Culoare, lumină, arhitectură – Veneția lui Canaletto

Există oare un oraș care să ne fascineze la fel de tare ca Veneția? Poate totul pornește din imaginația noastră, dar e dificil să ștergem cu buretele suma caracteristicilor Veneției. Pornind de la istoria ei politică și până la arhitectură și cultură, Veneția este o încununare a tot ceea ce poate face omul mai bun. Un oraș pe apă, un stat care a avut un model de independență dorit de mulți, un loc pe care au ales să-l numească „acasă” mai multe personalități de-a lungul vremii (eg. Peggy Guggenheim), casa renumitelor bienale (Bienala de Arhitectură, Bienala de Artă) și lista poate continua. Și cine putea să o surprindă mai bine dacă nu un artist?

Canaletto, pe numele său real Giovanni Antonio Canal, s-a născut în 1697 în Veneția. A învățat pictura așa cum se făcea pe atunci: lucrând în atelierele altor pictori și absorbind orice informație. Tatăl său, Bernardo Canal, a fost pictor și scenograf, așa că pictura nu îi era străină. Nu facea parte din clasa de sus, dar starea lor financiară era suficient de stabilă încât să-și permită blazon.

CANALETTO, El Gran Canal desde San Vío, Venecia, c. 1723

Fascinat dintotdeauna de peisaje, Canaletto este cel mai cunoscut pictor al Veneției. Parcursul său profesional este unul destul de lin: pleacă la Roma cu tatăl său, unde pictează o serie de capriccci (peisaje arhitecturale fantastice, care combină clădiri din diverse stiluri), apoi lucrează o perioadă alături de Luca Carlevarijs, cel mai cunoscut și apreciat pictor al Veneției la momentul respectiv. La un moment dat, se schimbă totuși raportul. Știm asta pentru că un colecționar al timpului este sfătuit să-și mute atenția de la Carlevarijs către Canaletto.

Capriccio, Luca Carlevarijs

Dar ce îl distinge pe Canaletto de alți peisagiști ai Veneției?

1 . Ochiul său creativ. Binențeles, Canaletto se inspira din scenele zilnice pe care le întâlnea la tot pasul în orașul său natal. Clădirile, oamenii, chiar și animalele îi serveau drept sursă de inspirație. Dar dacă vrei să transformi Veneția în ceva mult mai măreț decât este deja, îți trebuie și o doză de imaginație. Așa că el lua realitatea și o transforma în ceva idilic, poetic – ideal.

2. Documentarea. Canaletto avea un caiet pe care îl purta cu el zilnic și care îi servea drept punct de pornire. Aici el era capabil să își schițeze, cu o muncă de arhitect, străzi întregi, desfășurate pe mai multe pagini, cu notițe legate de culorile clădirilor, aspectul lor, numele sau alte detalii care l-ar fi putut ajuta în lucrările finale. Tot aici făcea modele de siluete și tipologii umane, dar și schițe ale obiectelor reprezentative Veneției, de exemplu bărci.

Caietul de schițe al lui Canaletto

3. Jocul de lumină. Canaletto reda lumina cu o claritate excepțională. De la jocul de lumini și umbre al clădirilor, la diferențele cerului în diverse momente ale zilei și până la tușele simple cu care reușea să surprindă lumina pe fețele oamenilor, nimic nu-i era străin sau incomod.

CANALETTO (Giovanni Antonio Canal), La Plaza de San Marcos en Venecia, c. 1723-1724

4. Aspectul comercial. Pe lângă talent, cu siguranță că un alt motiv pentru care pictorul a fost atât de apreciat din timpul vieții este faptul că a avut un susținător în persoana lui Joseph Smith. Consulul englez în Veneția a fost cel care a mediat majoritatea vânzărilor pe care le-a făcut pictorul. Cei care apreciau arta lui Canaletto nu erau venețienii. Ei se bucurau de oraș în fiecare zi și preferau alt tip de pictură. Dar cei care gustau Veneția rar, poate deloc, erau fascinați de peisajele artistului – mai ales englezii. Joseph Smith devine un adevărat comerciant de artă, deschizând chiar o tipografie, acolo unde lucrările artiștilor cu care lucra să poată fi reproduse și prezentate sub formă de catalog către posibili cumpărători sau cumpărate ca reproduceri de către cei care nu își permiteau originalul. Un fel de început al pieței de artă așa cum o cunoaștem astăzi.

5. Gândirea analitică. Deși era un artist, iar creativitatea lui nu poate fi negată, Canaletto avea în vedere mai multe aspecte atunci când picta o lucrare. În general privirea de ansamblu l-a ajutat să conceapă serii de lucrări atât de bine structurate și îmbinate, încât le putem privi chiar ca pe o operă de artă în ansamblu. De exemplu, pictează o serie numită Grand Canal, în care surprinde marele canal al Veneției de la un capăt la altul. Altădată, concepe două lucrări pentru Joseph Smith, al căror scop era să fie așezate una lângă cealaltă. Așa că cele două compoziții sunt gândite în oglindă, în așa fel încât privitorul să poată trece cu ușurință de la una la cealaltă.

6. Cadru deschis. Lucrările lui Canaletto au în ele ceva fotografic. Spre deosebire de alte peisaje, peisajele lui Canaletto te avertizează clar că nimic nu începe și nimic nu se termină cu lucrarea pe care o privești. Rama este deschisă, asta înseamnă că tu ai surprins scena pe care artistul ți-o înfățișează.

7. Cățeii. Oricât de ciudat ar suna, atenția artistului pentru aceste animale face din operele sale scene unice. Canaletto nu se mulțumește să redea căței obișnuiți, multiplicând la nesfârșit același tipar. El alege să dea fiecărui animal personalitate, rasă, stare, ceea ce aduce veridicitate întregii compoziții.

Au fost mulți pictori care au pictat Veneția, dar niciunul precum Canaletto. Acesta și-a dedicat viața acestui oraș atât de iubit de către cei care nu o aveau la îndemână. A pictat-o din imaginație și din realitate, surprinzând și redând colțuri și ipostaze nemaiîntâlnite ale unei Veneții care era sinonimul luxului și exotismului, un tărâm dorit și râvnit de mulți.

Giovanni Antonio Canal (Canaletto), 28 octombrie 1697 – 19 aprilie 1769
Post Author
Silvana Dulamă-Popa

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *