Ce treabă avea ce simțeam eu cu ce zicea ea? Ne uitam amundouă nedumerite una la cealaltă. Pesemne că ne era imposibil să ne înțelegem. Și cu toate astea, ne prefăceam în continuare. Nici nu s-ar fi cuvenit să ne contrazicem și apoi, era păcat de scurta noastră prietenie. Da, ne împrietenisem...
Stăteam într-un fotoliu și priveam la harmălaia din jur. Nimeni nu observase că sunt acolo. Nici nu aveau cum, la cât de preocupați erau de ceea ce se întâmpla. Doar Theresa mă fixase cu privirea. Îmi căuta subtil aprobarea sau poate eram o oază de liniște în haosul din jurul ei? Am dat din cap...
Se făcea că eram în gara lui Monet. Fumul dens îmi pătrundea în nări, în timp ce zeci de oameni alergau pe lângă mine în toate direcțiile. Stăteam pe mijlocul peronului, într-o rochie albă de mătase, îmbâcsită deja de freamătul din jur. Părul despletit îmi flutura de la curent, lăsându-mi gâtul...